O flacără sub haine porți, femeie
Și de iubit e focul tot acela,
A zbor în perne-amorului nacela,
Un drum de prunci sub frunză ți se-ncleie.

Se-ntâmplă nunți în vorba care e la
Izvorul gurii tale melopee
Vărsată în hârtie, stih de-ncheie
În văzul lumii unduind carpela.

Datoare mi-ai rămas cu mai nimica,
O șoaptă a zadarului ucis
Și-o rază mica ce nu știe frica.

În nopți de miri ce-n sânge-au coincis
Ne-am cununat spre veci, la o adica,
ÃŽn miezul decojit al unui vis.