Plutesc morminte-n cuget, frica țipă
În piept, iar aerul abia pătrunde
Ne agățăm de încă-n trai secunde
Și leaturi multe făurim din clipă.

În existențe morbul ni se-ascunde,
Curaj rănit în gânduri se-nfiripă
Spre Nalt e rugă, fum din vieții pipă,
Ci-n Dumnezeu chemări nu ni-s fecunde.

Ne-ntunecăm la minți, bolnavi de spaimă,
Corăbii pe talazuri de infern
Fiind, că mult tenebra ni se-ngaimă
Și parcă Domnul doarme, că se cern
Din toamnă demoni, în a umbrei faimă...

Ne-așteaptă vis ori haosul etern