atâta soare devenit parfum de frunze
adormite,
atâta lumină transformată în foșnet
și icoane de viață,
atâta timp prefăcut în cascade ale tăcerii
și multe cioburi fragile
(nu, ele nu taie, însă îmbracă ori sufocă inima).

trecând pe lângă ele,
ai grijă să nu mistui
și să rămâi foc.