şi nu mai e de-acum o taină
că tu doar tainele sporeşti
cuvântul tău e viu şi sfarmă
tăcerile atât de nefireşti

se-ntunecă mereu şi se-nlumină
bolta iubirii pământeşti
cerurile toate par o mină
de zăcăminte sufleteşti

sfârşind încep alte poveşti
şi vecinic nu se mai termină
această sacră pantomimă
cu interludii îngereşti