ce frică au poeții să nu moară
cât de adânc le picură tristețea
și cât de mare cerul ca o coală
le-adună și le strânge toți pereții

ce frică mă cuprinde și pe mine
când inima mea pleacă tot cu ei
spre înălțimile din ceruri
să scriem un poem cu Dumnezei

ce frică, câtă ură și cât drag
s-a strâns în sufletele lor
doar apele în colțurile line
ne dau la toți și rând pe rând fiori

ce frică despre iarnă, despre boli
se cuibărește-n sufletele noastre
poetii parcă nu mai au culori
să zugravească marile speranțe

ce frică și ce haos ne desparte
poetii plăng și râd atunci când mor
și rimele le 'mpart în patru acte
în teatrul asta mare despre noi

rămânem muți când toți aceștia pleacă
nu iau nimic cu ei, la fel ca noi
ne lasa totul ca o hartă
să nu mai rătăcim printre nevoi.


Madim - 11 martie 2021