Åžarpele din spatele poeziei,
femeia care mă iubeşte,
toate lucrurile care se pot asemănă cu o lămâie cojită.
zborul nostru către locuri greu de atins,
tuberculoza unchiului meu.

Dumnezeu ştie că sunt lucruri
pe care nu vreau să le cunosc niciodată.

Pentru că sunt un fricos,
pentru că îmi place să dorm înconjurat de perne
şi să cobor scările desculţ,
să simt dacă mă-mpiedic de câine.

Liniile definite de două puncte pe o foaie albă
se amestecă între ele,
undeva deasupra unei uşi de sticlă,
uşă prin care au trecut animale, două câte două.

Dimineaţa la geam,
o farfurie albă cu un mic dejun copios,
o mână care mă mângâie pe gât în timp ce beau cafea
şi o ştire uşoară de pe ultima pagină a ziarului

azi a fost prins ÅŸarpele din spatele poeziei.