Toamna mustește culoarea
ca niciodată până acum
peste pădurea de la Stejar
devenind
mirarea unui ochi de copil

și cum ar fi destul peste codri,
urme albe alunecă albastrul de gheață al cerului
ca pașii unui zeu ce dispare în cerulleum
cu ochii
cu ochii întredeschiși
după creastă tronează biserica
Scorțeni
ocrotind pictura unui pictor vestit
culoarea mărind

in ochii plini pictați de Tonitza,
recele- nuanța siropoasă
cu tonuri înalte de verde veronesse-
este acontul unei alte toamne
precum
nici una la fel.