nimic nu mai este cum era
în sunet de clacsoane
cafeaua miroase mai bine
ca parfumul amprentat din scrisorile tale
trăiam cu ele și așteptarea era de vis
asta-i secretul , să aștepți
poșta, iubita, moartea
pe rând , ca un drum
merg fără odihnă
da, să ai răbdare înseamnă să mergi
și după dincolo ca sfântul Spiridon
până se rod papucii
de dorul rugăciunilor
singurul popas
îmi stă sub o pleoapă
nu poți să închizi iubirea și focul
oricât aș căuta
nimic nu mai este cum era
doar tăcerea .