Trec anii pe la geamuri, cu suspine,
Unde eşti tu care îți zici părinte?
Că şapte am făcut, dar nu crescuti cu tine
Åži anul trece, anul vine .

Un vifor pribegit imi bate gândul,
Iar un oftat mă îmbracă dimineața,
Când în oglindă-mi privesc chipul,
Cum creşte şi se-nalță!

Şi-mi inchipui cum te-as striga "tată"
ÃŽn mintea mea tu chip nu ai,
De la doi ani nu ştiu decât de mamă...
Dar tu, un fiu că ai lasat ştiai?

Şi zace-n mine de când ai plecat
Acele slove pe-un certificat
Şi niste şoapte într-un amurg tacut,
Cuvântul mamei mut.


03/05/2022