Spre bătrâneţe prunc de an aleargă
Åži-n a lui naÅŸtere sicriu mi-apropii
Când deveni-voi muşteriul popii
La nunta-n lung de veşnicie largă.

Pe-amurg când ciorna vieţii o s-o copii
Pe suflet Dumnezeu o să mă şteargă
De praf de lut şi tremurând ca vargă
Şi-or pune-n văz în urmă unii stropii.

Şi toţi se veselesc în leat ce vine
Şi-s nevăzând că-i trist în verde-al lor
Spre-aval de timp de-au clipe mai puţine.

E drept, secundei pas e incolor
Şi greu privirea minţii vreme ţine
Şi orb pe drum e-al gândului picior.