ce importanță mai au toate astea dacă oricum o să sfîrșim într-o zi
ca două mere uscate de aceeași căldură
în aceeași lumină nocturnă
și oricît vom numi asta dragoste știm de pe acum că nu dragostea
ne face nemuritori ci doar moartea e în stare

așa că vom lăsa dragostea deoparte pentru toți îndrăgostiții
de drept comun
noi ne vom iubi altfel cum numai nemuritorii știu iubi
fără să țină cont de timp spațiu atingeri cuvinte
fără consecințe pentru că după dragostea noastră nimic
nu mai urmează

ca într-o lungă foarte lungă după-amiază a pămîntului cînd soarele
e pe moarte și singura căldură între noi rămîne iubirea
de fapt așteptarea aceea pînă soarele se va stinge
ultimii curenți electrici din creierul meu îi vor cuprinde pe cei din al tău
vor lumina împreună o vreme ca o baliză în întuneric

și în lumina asta crepusculară va răsări cea din urmă floare
pe care se va așeza cel din urmă fluture se va hrăni cu seva ei
apoi se va desprinde de pămînt va zbura în spațiu printre stele
la fiecare bătaie din aripi vor trece mii de ani stele se vor stinge
stele se vor naște undeva într-un alt colț al universului

o cometă cu o coadă lungă ca trena unei rochii de mireasă
se va prăbuși pe o planetă iar în urma exploziei vor apărea
condițiile necesare și suficiente apariției vieții