fiecare are o zi tristă
când norii merg invers
şi cad aruncaţi pe un târnaţ
puÅŸi la uscat de lacrimi
orbii sunt cei mai fericiţi că nu văd ca norii
întinderea buzelor lor pe praful pietrelor
un step de baston, un clinchet de vapor în ceaţă
poate voi naufragia din nou între tastatură şi-un peron
cică a apărut metaversul, eu am o mie
în buzunarul de la spatele pieptului
pentru fiecare cer în care norii merg invers
şi oamenii cad de pe pământ la cer...
cu buzele lor.