azi o să învăț din nou să mor
știu că viața va merge înainte și fără mine
cerul e mereu acolo ca o aducere aminte

când nimeni nu mă vede
îmi iau lacrimile pe umăr și le urc muntele
fiecare are o Golgotă a lui
un infern din care încearcă să evadeze zilnic

clopotul vecerniei lasă în aer un gol nostalgic
mă apropii de tristețea ierbii
și-i mângâi lacrima