n-am să spun „un munte al măslinilor caut”
pentru că nu caut

doar floarea ce-și trage-n petală
hipnoza perfectă
încă n-a reușit să-mi ocupe jumătatea cea bună
de ochi și nară fecundă

nava cât încă plutește
arderea nu-ți este cer de odihnă
spun marinarii vâslind în mările timpului
orbește

caut culoarea
care să m-ascundă în oase și carne
și zborul
pielea cu păsări
amprenta de frumusețe
sărutarea ușoară lăsată sub ușă
iubitul prea timid să-mi intre sub pleoapă
unica moarte și rugă
care tastează pe inimă codul ușii de-acasă

niciodată n-am spus „un munte al măslinilor caut”

mi-a fost gazdă
înainte de-a merge
și-a privi orizontul din sânge