Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi, copii, la mama mai eram,
Şi stând de vorbă câteodată seara,
Cu cât de mare poftă le mâncam !

Şi uneori când mai ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin raiul cel de vară
Şi câte-un măr de aur ne-aducea

Şi-mi mai aduc aminte că odată,
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Şi cum s-a luminat cerul deodată,
Când mama i-a cules un măr din ram !

Dar de când a plecat din lume mama,
Nici pomul nostru nu mai face rod
Şi când se coc toţi merii, nu-mi dau seama,
Şi parcă au migrat spre antipod

De-atunci am mai mâncat mere de vară
Dar parcă şi-au pierdut parfumul sfânt
Şi mi-amintesc de vremea de-odinioară
Când mă mai duc la mama la mormânt.