în apa care curge din robinet
caut picăturile de ploaie
nu mai vor să aștepte norii
toate simțurile au rămas în viață
la o adâncime mai mare

în același timp
fără să știe cineva
îmi caut cuvintele
dar nu le recunosc
sunt îmbrăcate
în multe miracole
răspândite peste tot

în lipsa acestor cuvinte
care dintr-odată
pun degetul pe rană
caut să simt absolutul iubirii

închid ochii să nu mai clipesc
respir încet să nu deranjez
cântecul din templul liniștii
nu știu ce pasăre
zboară în sângele meu