Printr-un parc plin de tristețe
Trec trei domnișoare crețe
Dornice să se răsfețe,
Trei istețe.

Rup dintr-un salcâm trei bețe
Și uitând de politețe
Vor ca parcu-ntreg să-nvețe
Joculețe.

Cea mai blondă dintre crețe,
Doldora de frumusețe,
Spune lumii vorbe istețe
Să învețe!

Dă din băț cu robustețe,
Dirijează cu suplețe
Pilde despre bătrânețe,
Îndrăznețe!

Cea scundă dintre glumețe,
Cu mare naturalețe,
Bate-n aer, ce mândrețe!
Oulețe.

Omletă și cornulețe
Gătește pentru ospețe
Inventate cu noblețe
Și franchețe.

Ultima dintre fâșnețe,
Mai fără delicatețe,
Bate peste poponețe
Mogâldețe.

Imediat, fără blândețe,
Toate cele trei mărețe
Se declară mari altețe
Iubărețe.

Și-obosite cu justețe,
Plictisite precupețe,
Pleacă din parc către piețe
Din județe.