Pune-mi o pană în sertarul pentru suflet
și arată-mi porumbelul păcii cum pleacă
spre lumea din care am venit la tine

Ascute tăișul corzilor din pian cu sens
și ascultă-mi pulsul răbdării care vine
spre graba din care am venit la tine

Două stafii ale unei lumini mai adânci
și glăsuirea întâlnire ca o regăsire
pentru care am căutat să înțelegem: "Când!?"

...

Astăzi românia face flori de apus
și mucegăiește într-o poezie asudată
de sevraje multiple la uman și dependență
iar a-i spune iubirii nume este kitsch
sau imprudență de om fără expresie lirică
Astăzi se scriu editurii ca niște turme
de înțelepciune de bun augur chiar dacă
din aceste erezii se nasc drame iremediabile
față de cei ce vor uita cum a dispărut
Astăzi europa a rămas să-și plângă victimele
curios de absentă la propriile-i remușcări

...

Nu ne vom putea îmbrățișa recunoașterea
cu atât mai puțin ne vom putea vorbi
dar din ce a rămas se va naște liniștea
de a auzi aceiași muzică cu vina iertată

...

Pianul nu va fi nicicând altar doar
clapele ne vor rămâne ascunse
în lacrimi simetrice de iubire...