pe faleza cu miros de săpun
scot pachetul cu țigări
de la piept
începe furtuna
la vederea unui grup de copaci spânzurați
îmi scapă un geamăt  
până azi n-am avut episoade erotice

de parcă ar fi contagioase comisia grăbește
îngrijitorul cu mâini de femeie
încărcătura electrică presează în ceafă
dacă-mi iese vreun nerv
o să-mi înghit limba cu senzația că ajung
într-o gândire cabalistică  
orice morală în afara iubirii pare un gest ipocrit

doctorul semnează pentru adulți
în sezonul ploios
nu întreb nimic despre ceilalți
privesc prin gaura cheii cât să poată
spiritul clădirii să intre
mă place
îmi arată de unde se aprinde lumina dar pentru asta
pretinde vocale
prea multe să pot cumpăra prea puține să ghicesc
nebunia
este minciuna perfectă totuși nimeni nu crede
că mă pot vindeca singur

în fiecare dimineață privesc faleza  
dinspre ocean
soarele în roșu quatorze umple tavanul
''înainte de mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu''
le spun din cauza medicamentelor nu vedeți păsări
nu vă amintiți ce ați mâncat
dimineață  
pe insula aceasta îndepărtată
voi învia copacii și voi pleca așa cum am venit

cu mintea întreagă