în biserica ierbii se pot purta doar nuanțe de verde
afirmi răspicat și te cred

și dacă nu se potrivește cu nuanța ochilor
nici cât o clipire de-o viață
cum să cuceresc podiumul adevărului
să beau reflectoarelor strălucirea miracolului
în violet dacă-mi îngrop glezna
și visul

pielea mea s-ar putea îmbrăca foarte bine
din depozitul florilor
cu ultimul curcubeu expulzat de ploaie

vă imaginați cum aș mirosi și vibra aerul
doar cu-o suflare
și cât de sus aș putea muta cerul din voi dacă

***

numai să nu așteptați ca-n biserica ierbii să îmbrac verde

timpul fără uter
lustruiește un adagio perfect iubirii lipsite de umbră