agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Escapism
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-24 | [This text should be read in romana] |
În inima mea este un drum, dar seamănă cu un fel de cufăr
În acel cufăr, nu e mult aur, este doar bronz amestecat cu imaginea ta În care, eu sufăr E ca un (imens) nufăr Din care nu iese o portocală, în acest Ajun Până de Crăciun. E bun, un Crăciun bun. Ca și cum zambile mi-ar ieși fin, fin, din spate, și nu fidea Pentru toți copiii care m-au visat drept mamă, drept mireasă, drept un iglu Pântecele meu strigă în ebraică Ca un tigru Mă gândesc la Fecioara Maria Pentru că eram și eu o samaiteancă, nu o drăgaică Aveam ia, pe sub cojocul înnădit, cu o prinzătură de pe dedesubt, cu o gaică Aveam dreptul meu la Sânziene, îmi căutam soțul și eram și cea care primește pe cap parfumul, și nu, prea trist, pohoțul... Se făcuse întuneric, pe stradă... Pe coș Numai fumul, ispirat, expirat, un fel de fir de argint care mă strigă din urmă Copiii mei cei mai frumoși... În vârful nasului meu se masturba o baladă rece Cu un glas de babă, ce bleastămă Și în loc de plecarea religiilor era o copilă desculță care se străduia mult să se vadă Cine ești? ”Câmpioara...” Eram doar un fir de iarbă Sub vraja de gaiță, și era o sicaiță Trăgeau Femeile-Apei, întruna, în bărci, cu o sicaiță, lăsați, naibii, undițele! Pe o laviță, împreună cu o raniță, îmi strângea viitorul, pe tot, într-o plasă de cumpărături Mi prinsesem, de ea, și nu o lăsam, reîntoarsă Pucioasă... ”Câmpioara...” Cu lacrimi îmi plânge, de fapt, mioara ”După ea...” Pentru că nu am cunoscut de ce poartă se atinsese Duhul sfânt să o apere Ieșisem, din exod, printr-o pandemie răscumpărătoare, cu omul, cu copiii, și acum toată lumea este bine Și soarele prisese, luna prinsese să scapere Luna să se dapere, iute, iute Copiii au fost protejați Data aceasta, E karmic Și soarele prisese, luna prinseseră să scapere uniform și stabil Oamenii au prins să se apere, Copiii au mers la școală, însă numai în pielea goală și goi, supuși atingerilor, mov, covid Nu au pățit nimic, nimeni nu a pățit nimic dacă a mers la școală Lumea e un mare carusel prins, în vid A fost dur Igitur Nimeni nu s-a mai plâns că Egiptul și-a luat tribut, din plâns crud și, protejat, istoria nu se mai repetă Dumnezeu nu a fost la Exod, ci o pandemie am cojoace-n băltoace și un gând care mă strânge de ie De fapt numai mistificare, în corijați Nu se mai repetă Eu sunt sigură că, la Exod, nu au murit copii, ci numai Puținul meu plâns Găsit, într-o eprubetă.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy