Ți-am mâzgălit din pură întâmplare
Un colț de ființă-
Cu roșu, cu verde, cu negru și-mi pare
Că am născut furtuni și semne de-ntrebare
Ce-ți sunt peste putință!

"Câtă-ndrăzneală și cât-obscuritate,
Tu, fire păcătoasă!"
Le-aș șterge, le-aș rupe, le-aș face uitate,
Aș da înapoi chiar de-aș merge pe coate
O cale întoarsă

Și totuși...