Contururile de seve reci,
esmeraldine,
mi le-am lãsat departe,
înainte de a pãşi
pe ţãrmul cu nisip fierbinte,
nãpãdit de alge.
Cuvântul mi l-am prefãcut
în grave linişti,
contorsionate
pânã la a încãpea
în cochiliile de scoici.
Nu am lãsat decât sã urle marea,
o vreme ÅŸi-nc-o vreme,
în timp ce eu am devenit o umbrã albã
purtatã peste valuri de un pescãruş...