O trecere croită doar din începuturi.
Născuți mereu din larvele trezirii,
În fiecare zori de zi noi vieți de fluturi,
Ce-apun în apogeul fericirii.

Fiece zi, să ne găsească noi,
Să-ntindem aripri pline de culori,
Fără trecuturi, ne-ncepuți și goi,
Să-nebunim de fericire-n zori.

Să mai zburăm o zi pân' la apus,
Să facem ce-i îngăduit, tot, într-o zi,
Zbor efemer, repetitiv, doar dus,
De parcă mâine nici nu ar mai fi.

Văntul ne bate-n aripi din roze schimbătoare,
Ne rătăcim și iar ne regăsim.
Spune-mi, te rog, n-ar fi mai bine oare
Să poposim pe-o floare și să ne iubim?

În fiecare început e-o taină nouă,
Sublim fiorul infinitului deschis,
Coconii dimineților cu rouă
Să zboare înc-o zi înspre abis.

Mai multe vieți! Mai multe vieți de fluturi
Și-n fiecare să iubim ca la-nceput,
Amnezici, fără ancore-n trecuturi,
Punând pe "Facem" înloc de "Aș fi vrut".


Așa-mi doresc să-ncep din nou, cu tine,
Fiece mâine-un magic neștiut,
Mereu alți fluturi, alte noi destine
Și să fii tu, în fine, ultim început.