Sunt măgarul poeziei românești;
o stea străluce-n fruntea mea;
m-am vrut de București...!
nu mă voi da, nu mă
voi da robit; acolo în Italia,
și ultimul din specia mea...
pot aiuri, și-am aiurit,
deci aiureala mea conta...
țin cont în bancă undeva,
și contul tuturora care se pare c-ar conta.
și conturile s-ar regla
de-acolo din
căruța mea, împodobită cu o catifea, și neagră.
în ea mă simt
Dan, Împăratul Tuturora... din epoca agrară ! ...