telefonu’

mă uit văd aud
la te le mo bi lu’ tele- inter-com

nimeni
nu mai învârte azi manivela
s-au lipit degetele de touch
așază-te relaxat
să văd
ridică-te comod să aud

clipa trăiește doar în prezent
alergăm
ca furnicile pe tastatură și umbra se face tot mai mică

alooo alooo
strigam prin cutia goală
cine-i acolo
cine pe cine pipăie prin aerul subțire
cine-a mai rămas împreună singur
să răspundă la numărul ăsta

eu la un capăt tu la un capăt și între noi atâta liniște

să nu uităm
și eu de recunosc
la păcala-făgețelului s-a inventat telefonu’

ce mai tura-vura
într-o zi eu si cu fratie-miu
ne-am hotărât

am luat o funie de sârmă subțire din magazie
am întins-o bine la capete în bătătură spre răsărit
de la casă până la poartă spre uliță
(în iarba verde și moale lăsasem să respire ca de obicei picioarele)
și două cutii goale de cremă de ghete
pe care le-am găurit cu un cui mare pe ambele fețe

pe una am băgat ușor firu'
și l-am prins bine cu o piuliță în buric
pe cealaltă am împuns-o bine în găuri mici
în cercuri rotunde pe margine
așa cu am văzut noi pe la ceilalți

alooo alooo
pâș-pâș gâl-gâl
am văzut și am auzit cum vine la vale ușor ușor sunetu’
așa bâzâind pe firul de sârmă direct în cutia de cremă ghete
cum dârdâia singur acolo din toate încheieturile
cum rușina apoi să spună ceva
pe care îl bănuiam vag absolut
că ar fi de pe la noi de prin din sat

iar eu și cu frate-miu ne făcusem temele
nu avea cum să ne scape
ba era gheorge al lu’ mutu’ ală gângav
ba chira lu’ gușă peltica
lina lu’ prună ne cam încurca oarecum socoteala
ba pe stânga ba pe dreapta
numai moș chelie zăpăcitu’ o zicea pe bune pe de-a dreptu'

se lăsa amiaza
din toate părțile
și nu terminasem încă de lucru

acu venea chemrea
acu venea răspunsu’
cum vine atunci când strigi pe cineva
și nu te aude nimeni

eram atenți
eram ochi și urechi pe cutie
să nu cumva să iasă doamne ferește pe partea cealaltă
în pădure pe noroia spre gârlă la bâgești sunetu'

pe cer niciun nor nicio adiere

ceva venea
ceva se ducea
simțeam bine amândoi asta
sârma era întinsă în buiestru vibra ca o coardă
numai că frate-miu vorbea o țâră cam tare
nu se auzea prea bine în cutia de cremă de ghete
deși o țineam la urche cu ambele mâini
din unde vine și unde se duce oare sunetu’!