sunt o matrioșka?
azi vreau să fiu un trup cu chipul mâzgălit
pentru că asta-i fantezia unor bărbați singuri
care consideră că sufletul e un strigoi
care n-are ce căuta în pielea fină a unei femei

mă dezbrac de cuvânt, de introspecție
să te asigur că nu mai am identitate
poate o să-ți fie mai ușor să mă iubești
mai am încă un corp în mine
și încă un corp
balerină, obeză, corp de mamă, de călugăriță
orice vrei, eu am

dacă bați pieptul cu două degete se aude goliciunea unei închisori
îți sună cunoscut, ai mai fost acolo, dar nu erai singur, aveai nonstop linia roșie gratuită
nici așa nu-ți place
nu e problemă,

sunt o matrioșka fără ultima, cea mai mică matrioșkă
pentru că a fost distrusă de mult timp, de șocul lumii, când am scos-o la suprafață
matrioșka mimează profunzimea dacă apeși un buton
suficient de tare, încât să nu te complexeze prea mult pe termen lung
iti mai spala si singuratatea, ca pe o pereche de sosete, pana intra la apa

trebuie doar să-mi intre-n cap odată
că dragostea e condiționată de gramajul cărnii, dacă e suficient de roz
că dragostea e ciocolată și nu se deschide, se sfâșie
pentru că bărbații vor să muște cu nerăbdare
pentru că ambalajul e plictisitor, dar atât de necesar
catalizator de obsesii și infatuare și râuri de greață