cu înțelegerea unei flori
care sărută apa în ziua nunții
cu arta unei femei goale care plânge
îmbrățișându-se-n baie

te mângâi ca să-mi asigur viața și-n alte vieți
unde voi privi singură în gol și nu voi pricepe
de ce simt atâta iubire
când cerul înmormântează soarele sub ochii mei

te mângâi
să-ți șterg amintirile cu buricele degetelor
unele ca niște bube care par gata să cadă
altele ca niște chipuri de-ale tale mai mici
să știu dacă pot muri alergând toată viața
pe pielea ta, ca o cădere din avion

te mângâi să trăim o iarnă eternă
de când m-am născut, nu pot uita
cum fiecare lună plină mi-a degerat pieptul
într-o zăpadă care nu s-a topit niciodată
și m-aș înfășura în tine
ca o instalație chinezească, cu melodie

te mângâi
ca să știu că nu suntem doar

animale