noaptea şi-a încâlcit straiele
în brațele unei dimineți mofluze
s-a deșirat
peste câmpul îmbrobodit cu voaluri mătăsoase
bobi de brumă sclipesc
pe umerii laţi ai brusturelui
luat ostatec de soldații așchioși
niște coceni arămii rămași fără dinții gălbui
parte din ei le-au căzut prin pământul cărunt
şi-s târâţi către adâncuri de mii de furnici
să le fie bucate la iarnă
o rază priveşte timidă cum se-ndrăgostesc
cam în grabă două buburuze
sub o plapumă de frunze
se-ntinde leneş un arici
la cum zvâcneşte dintr-un picior
e clar că
încă mai visează