când eram copil
toamna mă ademenea
cu ochi de bordun ascunsă prin vie
îmi pregătea
pat moale de frunze așternute pe potecă
unde primeam mângâierea blândă
a unui fulg astral

când eram copil
toamna avea aromă de must
și miros de gutuie
cu atât şi-o adiere de vânt
era uşor să mă prindă în mrejele sale

când eram copil
un strop din acea lume
s-a lipit de mine ca şi când
tot ce şi-a dorit a fost
să-mi rămână alături
îl mai simt şi acum
alunecând prin venele calde
precum un copil
prin toamna târzie