În inima gutuii, în pistilul ei prim,
Golul de unde a crescut incunabul
Din care și-a risipit infantile
Parfumate dolii orizontale
De spații triate sublim...

Acolo mi-am dorit întâia dată
Să ating, să simt și să îmi ardă,
Zvâcnirea interiorului ei din care,
Ca pe o unduire prin mare un pește
Infinita umbră a umbrei sale
Din sine și-o risipește.

În galbenul ei plin de nuanțe
Curg și mă învederez ca un amurg.

Și, din infinite alergări de murg
Căruia câmpiile îi cresc mai adânc
Cu cât adâncul mai gol îi este
Pistilul ei mie-mi fecundă
Sfârșirile interioare.