la ora cântării
coboara măsurănd
înălţarea de seară
vrăjit caligraful
revine la masa de scris

despinderi de verde
au sensul în roduri
târzii şi-o vreme
rămân deţinut
în toamna de aur

un semn de mătase
atinge în mătasea
străvezie fluturi
prinzând hotare
de munţii tăcerii

pe coala nescrisa
revine o lume
când coala nescrisa
mă cheama de seară
vrăjit caligraful

prin ochiuri de plasa
rotunde se pierd
şi pier în colaps
prizonier devenita
ţinut ...dintr-o toamnă!