pădurea ardea
dar frunzele
erau vii
purtând flăcările
ca pe un veșmânt

de lumină rece
se făcea că norii
plângeau
dar lacrimile lor
erau fluturi

invizibilă
se prindeau de aer
ca de o ramură
te chemam
era doar o umbră

dar chemarea
iar vocea mea
se prelingea
pe marginea
tăcerii tale

dar poate
că exiști doar
visam dorul
e o formă
de …a trăi!