MIEZ DE DECEMBRIE ÃŽN BÄ‚RÄ‚GAN

Se-mbrățișează norii în preumblare lină,
Lumini cernite, reci, se-ntoarnă dinspre cer,
Salcâmii desfrunziți spre răsărit se-nclină
Și Bărăganu-i tot, doar ceață și mister.

E clipa de magie, de cumpănă de vreme,
Câmpia-i poticnită în dor și-adulmecare,
Nici-o făptură vie nu cugetă să cheme
La drum, vreo muncă, ba nici chiar la culcare.

Sunt zile de tăcere, de strajă nestrâmbată,
De așteptare dulce și împietrire-n slavă,
Doar vântul, în trei pale, cutează să se-abată,
Între uscate frunze să cate de gâlceavă.

Răstoarnă Doamne cerul, ne umple de nămeți,
Cu sănii mari din lemn vom face iarăși cale,
Căci așteptăm cu toții să vină trei profeți,
S-aducă smirnă, aur, tămâie și sfinte osanale.