Eu știu să râd,
să plâng, deodată
s-aduc acel Cuvânt
și să-l așez în versuri
câteodată
ca-n rând să pun tot dorul
lăcrimând.

Eu știu să fug,
să vin, deodată
să Te aștept pe colț de rai,
să vii,
tot cerul Te așteaptă, iată
la ceas de noapte,
ceas de zi.

Mai știu să tac,
să spun, deodată
când Te apleci
urechea să-Ți ating
și iată-mă și mut
și gură-spartă
când Tu apari de-oriunde,
orișicând.