ninge iar peste inima mea,
cu fulgi pufoși de gingășie,
să simtă sărmana puțină voioșie,
acum când tristețea e grea.

mă bucur când iarna așterne,
peste toată glia haină nouă,
să mai ningă o zi poate două,
cerul divin și cu surprize cerne.

dacă aș putea acum să mă prefac,
în copilul vesel de altădată,
aș putea multe lucruri să fac,
să nu mai simt că viața-i ciudată.

oamenii de zăpadă acum se înmulțesc
pătrunși de suflul iubirii se însuflețesc.