în camera ta de cămin o domnișoară se dezbracă de carne și oase lăsând să i se vadă trupul adevărat de hârtie la fel de neprihănit ca al fiicei ierusalimului ceresc în chicinetă după perdea tu înmulțești pâinile peștii și sânii pentru cheful care va urma acest mesaj a fost generat automat ca model pentru biletul de adio pe care îl vei scrie când va veni vremea să fii deconectat de la aparate boring boring spune cititorul și plictisit de poezia neopostmodernă aruncă pe fereastra trenului de navetiști cartea mea cu poeme alerg după ea atârnat în funii ca în filmele cu jet li până mă trezesc între șine și trenul trece peste mine tăindu-mi mâna cu care scriu mi-e rușine să spun dar mâna continuă să scrie fără mine de parcă ea a câștigat premiul de debut privesc atent în jur sunt într-o altfel de lume cu peisaje în papier-mâché unde până și d-zeu e de hârtie și eu făcut după chipul și asemănarea lui când nu tai frunze la câini te dezbrac draga mea de carne și oase ca să îți mângâi trupul de cuvinte care mă așteaptă cu brațele deschise