dragostea, înspre bătrânețe, se poartă ca o tocită simțire,
ura încă de la pubertate mi-a arătat ce e ăla tun cu afet
prietenia, ca chelner, nu se poate decide ce să-mi dea, vin sau oțet,
indiferența, deși nu mai simte nimic, mă regulează-n neștire

deci cum să nu râd când mai vrei și-un "spasiba"
pentru un lut purtând mirodenii
ce-și schimbă aromele, de-mi par gâște mesenii
îndopați cu speranțe pân' se coace coliva