De plângi va trebui reconsolidat interiorul tău
Și nu-mi vine a crede că nu este o risipă de
Atenție din partea mea...
Așa că nu aș vrea să plângi...
Deja investesc în niște consolidări de maluri
Pe care să le ia valul de lacrimi întristate
Și dezlănțuite în uitarea sentimentelor
din fum de lemn verde ars...
de ce lacrimile tale curg atât de lent ?
atât de încet, atât de sufocant
încât trebuie să-mi reconsolidez
și poziția față de chiar lacrimile tale.
Ce risipă de cuvinte, de tandrețe, de atenție
Distribuită, de creanțe de speranțe,
De iubiri și alinări,
Nu mai plânge ! aici nu ești la Zidul Plângerii,
Hai, te rog, Ialomițo, nu mai plânge valuri
De lacrimi lente.