o femeie și trei pași ai făgăduinței la intersecția orelor în despărțire
mută noaptea îmi scrie în braille ultima pagină de dragoste ruptă
nu deslușesc decât primele lacrimi trimise în plicul stelelor
am uitat unde mai stai azi am uitat să pun timbru


ieri erai bărbatul toamnelor mele abia începute
și aveam râsul păstrat în vatra mângâierilor
mă legănai tandru în cuvinte opal


ascultă-mi acum mâinile glas nu mai am
scrisul doare cu o notă mai sus nu mai am portativ
nici bagheta ce-mi cânta uvertura dăruirii în piano forte


sunt femeia pe care ai iubit-o fără puncte de suspensie
mă lasă doar plecării din cuvinte

atât