Anilor de tinerețe

În amurg, pe înserat,
Pe o banca, intr-un parc,
ÃŽn a dragostei meandre
Își soptesc cuvinte tandre.

Tinerei, îmbujorați,
Nițeluș mai rușinați
Însetați de prea mult dor
Simt al dragostei fior.

Ea-i o mică iconiță,
Având față de zeiță,
Ce iubire radiază,
Fața lui de-i luminează.

Prins în mrejele iubirii
El nu face față firii,
Și se lasă dus de val
Prin al inimii hotar.

Iată cum, sub clar de lună,
Două inimi se adună,
Izvorând râu al iubirii,
Dragostei și fericirii.

6 octombrie 2005