Cu mâinile-ntr-o rugă nesfârșită
De veșnic călător fără sălaș
Rog pe oricine veste să-mi trimită
Din orice colț, măcar un scurt răvaș.

Să mă chemați la nunți și la petreceri
Am să vă caut la aniversări
Când mă voi vindeca de-aceste treceri
De trenuri disperate de prin gări.

Și-apoi în primăvara care vine
Când s-or retrage haitele de lupi
Să ne-apucăm alături de albine
Să curățăm pustiul de prin stupi.