Nu datorez nimic acestor zile
Cu ploi amare și cu păsări violet
Și nu mai scriu
Mi-e sete de-amăgire
Și nu mai cred în vise de-amanet.

Sunt tristă, e atât de simplu totul
Să tot vorbesc, să urlu, să te chem
Metafore închise și durere
Tot am crezut
în nopțile rebele
atâtea drumuri sunt făcute ghem.

Nu datorez nimic acestor zile
Și dansul mi-e preludiul la blestem
Tăcerile se-adulmecă pe sine
Iubirea asta-i ultimul poem.