Un peisaj încântător
E-ncântătoarea ta făptură
Îți joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt ușor

Drumețul trist ce-ți iese-n cale
își simte sufletul vrăjit
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea sănătății tale

ÃŽn armonia de culori
Ce trupul tău îl inveșmântă
Poeții-nchipuirii cântă
Un grațios balet de flori

Vestmântul tău multicolor
Cu inima ți-l potrivești
Nebună, tu mă-nnebunești
Și te urăsc cum te ador!

Tânjeam în vesela grădină
Când soarele, bătându-și joc
M-a sfâșiat cu lănci de foc
Din arzătoarea lui lumină

M-au umilit ca pe-un martir
Grădina, primăvara, firea
Și pentru-a-mi răzbuna jignirea
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns în umbrele tăcerii
Aș vrea să mă strecor la fel
În preajma ta, ca un mișel,
La ceasul tainic al plăcerii,

Să-ți pedepsesc frumosul trup
Să-ți sânger carnea-nspăimântată,
Nevinovatul sân de fată
Și-o rană-n coapsa ta să rup,

Apoi, cu dulce voluptate,
Înfrigurat aș căuta
În astă nouă gura-a ta,
Să torn veninul meu de frate.