fierb felinarele focul
paturilor de spital în care lumina
a vărsat apa oxigenată a primilor
ghețari taumaturgici

pășesc pentru ultima dată între inimi
de mâine râmele vor avea trup
de copac
voi pune limite gândirii peticind
așa cum face un om sărac
găurile cerului cu spații zdrențuite
voi pune prezervativ gurilor de înger
prin care reprezentările supranaturale
se pornesc să vomite
apocalipse
la fiecare plictiseală asupra speciilor
corcite cu sinele asemănării

cine
a cioplit această spânzurătoare de cuie
la căpătâiul reformatorului necunoscut
sorbind duhul apelor
apoi scremându-se lut
pentru a avea unde să-și scuture
semințele mărului înrădăcinat în
lombarele neantului

mușc mâna care m-a hrănit
masturbându-se
șase zile înainte de marele somn
albul gurii mele se face gheață de om
sau pat de spital în care s-a murit
maimuța care descoperise focul
scrisului

topind cuvântul învățat de la prieteni:
puțini sunt astăzi aceia care se oferă