Prizonieri lui, inaintam in viata
Cu pasul, cu anii, cu mintea,
Ne pune pe fuga, pe ganduri,
Ne-ndeamna sa facem ca el
Sa nu ne oprim.
Atunci, de ce este obstacol?
De ce este piedica?, de ce este chin?
El este pretutindeni si este infinit,
Nu are si el candva, vreun sfarsit?
Lumea asta depinde de el oricum
O norma, este viata
Al carei sfarsit iti deschide un drum,
Si poate timpul e conditia
Doar pentru viata de acum.