Vroiam să-ți fecundez minutele să devină gravide cu ore care cresc
într-o lună cât altele într-un veac, feți frumoși ai scurgerii tale

Vroiam să-ți sugrum gurile prin care curg secundele tale pierdute în
zile precum picăturile de apă într-un râu nepăsător

Fața ta prefăcută de astăzi, întrebătoare dar lenesă (cât mi-aș dori să
pot să o plesnesc!) se holbează la mine cu o siguranță demnă de
mulțimea vidă

Te superi dacă te-mbrâncesc pe scări? Și se trezește în mine nevoia de
a ucide

Dacă timpul ar fi o persoană a doua singular așa i-aș vorbi.( să numeri
scările toate coborând cum eu îti număr clipele coborând!!)