viața aparține nisipului când
aripi lungi de soare printre nori
scuturând zborul
își aruncă până departe ninsoarea
aici printre nisipuri
copiii îndelungi cresc animale
de platină
viforul vieții îi amestecă
într-o palmă fecundă
între nisip și viața lor cresc celule
miraculoase
prin care se zărește viitorul
ei iubesc numai o dată cândva
mama pe care o nasc
ei i se dăruiesc toate animalele
strânse sub o pleoapă
dureroasă
nisipul se așează mai departe
pe umerii goi ai copiilor
ce-mbătrânesc legănându-și
mamele
într-o iubire stacojie
frunțile lor de argint sunt netezi
sub ele granule de vise
sfredelesc amintirile
ce se-mprăștie prin lume
precum nisipul