și acum știi umbra aceea eram eu
îți scrijeleam o poveste
pe linia norocului să știi că am trecut
prin desfrunzirea teilor sălbatici

râdeam nedumerită de unde aduni
atâta-nnegurare
într-o singură întoarcere a palmei

nu știi de unde îmi vin vulturii?
mă întrebai la apus
nu îți voi răspunde o singură dată
va fi o zi când nici risipirile
nici vântul de est
nu se vor mai așterne în piatra
din care am desprins urma ta

să dai nume indianului mă rugai în alt vis
numește-l tu
ca pe focul negru adăpostit în pământ

ochi de moarte