mă-ntorc seara obosit la mine
și-mi dorm fericirea cu ochii deschiși.
dimineața îmi pun sufletul la uscat
și închid ochii strâns înspre visele mele.
cultiv păianjeni și-mi desăvârșesc opera
de arhitect al singurătății.

aș vrea să mă mut cu chirie în viața mea
să pot oricând pleca
să pot să distrug și apoi să fug

să pot să strig de la mansardă:
Aici și Acum este Cecil !
nicicând nu-l veți cunoaște
de nu l-ați cunoscut deja.